raspuns conQUIZtador: Charles Robert Darwin
Originea speciilor prin selecţie naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existenţă (în engleză On the Origin of Species by Means of Natural Selection, Or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life) este o carte scrisă de Charles Darwin, apărută în anul 1859.
Baza materialului pentru cartea Originea speciilor a fost adunată în călătoria efectuată în jurul lumii pe vasul „Beagle” între 27 decembrie 1831, când corabia, încărcată până la refuz, a ridicat ancora din Golful Plymouth şi 2 octombrie 1836, când s-a întors, după aprope 5 ani, din nou în Anglia.
După sosirea din expediţia în jurul lumii, întreaga energie a lui Charles Darwin este concentrată asupra strângerii materialului necesar lămuririi problemei originii speciilor.
O primă schiţă a teoriei evoluţioniste este întocmită de Darwin încă din anul 1842. Această schiţă nu a fost arătată niciunei alte persoane. De existenţa acesteia s-a aflat abia după 14 ani de la moartea lui Darwin.
În anul 1844 Darwin întocmeşte o a doua schiţă, de data aceasta mult mai completă şi pe care o arată prietenilor săi Charles Lyell şi Joseph Dalton Hooker. Aceştia dându-şi seama de valoarea lucrării au insistat pe lângă Darwin să îşi publice lucrarea existând pericolul ca, datorită amânărilor, un alt autor să publice înaintea sa această teorie şi să piardă nejustificat prioritatea. Cu toate acestea, Darwin considera că materialul pe care îl aducea în sprijinul teoriei sale nu era suficient. El vedea lucrarea Originea speciilor ca o lucrare de dimensiuni vaste, cu prezentarea unui material faptic extrem de bogat. Dar după cum prevăzuseră Lyell şi Hooker, Darwin nu era singurul care lucra la o teorie despre evoluţia speciilor. Încă din anul 1856 Darwin era în corespondenţă cu naturalistul Alfred Russel Wallace, plecat de doi ani în Arhipelagul Malaiez, pentru cercetări biologice. La începutul anului 1858 Darwin primeşte de la Wallace un articol prin care semnatarul acestuia îl ruga pe Darwin să îl dea spre publicare. Titlul articolului era „Cu privire la tendinţa varietăţilor de a se îndepărta indefinit de tipul iniţial”. Inevitabilul se produsese. Altcineva i-o luase lui Darwin înainte. În lucrarea trimisă spre publicare lui Darwin, Wallace formulase concepţia sa despre originea speciilor, enunţând principiul luptei pentru existenţă şi al selecţiei, principii la care Darvin lucra de extrem de multă vreme.
Darwin, dând dovadă de o corectitudine şi de o modestie ieşite din comun, este gata să renunţe la prioritatea teoriei sale. Însă prietenii săi, Lyell şi Hooker, găsesc o soluţie acestei situaţii, pe care ei o anticipaseră cu mult timp înainte, (anume că un alt biolog va elabora o aceeaşi teorie şi o va publica înaintea lui Darwin). La insistenţele lor, Darwin a aceptat ca la o şedinţă a „Societăţii Linneene” să prezinte împreună cu articolul lui Wallace şi un foarte scurt rezumat al teoriei sale. Această sesiune din 1 iulie 1858 a Societăţii, în care Darwin prezintă concomitent aceeaşi teorie, dar elaborată de doi autori diferiţi, devine o zi istorică atât pentru „Societatea Linneenă”, cât şi pentru biologia mondială.
În continuare sfătuit de cei doi prieteni ai săi, Darwin redacteză pentru publicare o primă variantă a Originii speciilor. Această lucrare apare în 24 noiembrie 1859, iar în timpul vieţii lui Charles Darwin mai sunt redactate încă şase ediţii, ultima, Ediţia a VI-a a Originii speciilor fiind mult lărgită comparativ cu cele anterioare. De remarcat că prima ediţie, apărută într-un tiraj de 1250 de exemplare, se epuizează într-o singură zi. Lucrarea a stârnit încă de la apariţie polemici imense între susţinătorii teoriei şi adversarii ei. Printre adversari s-a numărat şi Robert FitzRoy, capitanul vasului „Beagle”, meteorolog şi cartograf, care l-a atacat vehement pe Darwin. Teoria evoluţionistă a fost susţinută de numeroşi naturalişti printre care Thomas Huxlez, Ernst Haeckel, Alexander O. Kovalevski, Vladimir O. Kovalevski, A.V. Severţov . Şi la noi în ţară, concepţia evoluţionistă a avut numeroşi susţinători printre care: Grigore Ştefănescu, Ştefan Mihăilescu, N. Leon, Grigore Antipa, Dimitrie Voinov, Emil Racoviţă, Victor Babeş, Gheorghe Marinescu, Grigore Cobălcescu ş.a.
sursa: wikipedia.org
